Ultima zi a toamnei ne-a îndemnat să ne refugiem în apropierea Munților Pietrei Craiului, la Zărnești, având intenția să parcurgem un minunat traseu din zonă, despre care am citit adesea că include și o plimbare în satul Măgura. Cu toate că am pornit fără așteptări, aceasta sunt, totuși, fragmente ale naturii umane, greu de potolit; ca urmare, putem spune că acest loc încântător ne-a depășit orice fărâmă de așteptare care și-ar fi făcut loc în gândurile noastre, precum veți vedea în continuare, dragi iubitori de călătorie.
Punctul de plecare a fost Fântâna lui Botorog din apropierea Zărneștiului, o zonă unde există spațiu suficient pentru a lăsa cu încredere orice formă de transport ați folosi. Drumul, de pământ bătătorit cu pietriș, fiind accesibil, noi am venit cu mașina din Zărnești, însă se poate ajunge și cu bicicleta sau pe jos, la pas alergător sau domol, distanța de la orice pensiune din zonă până la Fântâna lui Botorog fiind de maxim 3-4 km.
Momentul în care am spus “Start aventură!” ne-a surprins cum nu se poate mai plăcut, pentru că am avut șansa să ne bucurăm de o ninsoare liniștită, suficientă cât să ne exalteze și să nu ne îngreuneze înaintarea pe traseu. Iarna și-a pus amprenta pe vegetație, poate cu câteva zile înainte de a ne primi în brațele ei, iar acest lucru a însemnat că am avut parte de peisaje feerice – ace de gheață agățate de plante încă verzi, brazi ninși mai frumos ca în basmele Crăciunului și cotituri albite de încântătoarea Crăiasă.
Traversând entuziasmate o potecă șerpuită printr-o mulțime de copaci, după trei sferturi de oră ni s-a arătat deodată, îndrăzneț și izolat, satul Măgura. Case răsfirate și-au făcut apariția, oi ninse ocrotite de ciobănești cu jujeu, ca nu cumva cei din urmă să-și ia tălpășița după prădători sau alte “puncte de atracție” brusc apărute. Eram și noi o atracție pentru paznicii mioritici, însă, spre fericirea noastră, s-au mulțumit să ne privească depășindu-i în liniște.
Din pricina frumuseții ei, panorama ne împiedica să înaintăm în ritmul impus de o drumeție clasică – ne-am oprit de nenumărate ori să fotografiem natura cu care a fost înzestrat acest petic de pământ (aproape) uitat de lume.
Rătăcind vreme de aproape trei ore pe ulițele satului Măgura, am ajuns și la Șaua Joaca, o răscruce de poteci care ne-a ajutat, prin indicatoarele găsite, să ne continuăm peripețiile spre Șaua Vlădușca, la punctul cunoscut sub numele de La Table (traseu cruce roșie), o altă intersecție de drumuri.
La Șaua Joaca am și oprit pentru a ne înfrupta din bucate pregătite de cu seară, care aproape că au și înghețat pe parcursul drumeției, dar nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de plăcerea servirii mesei lângă Masivul Pietrei Craiului, o arătare prăpăstioasă, cu brazi înrădăcinați în ziduri săpate aproape vertical.
După punctul La Table, unde nu am poposit, am continuat pe traseul cruce roșie, “Spre Zărnești prin Prăpăstiile Zărneștiului”, așa cum a arătat indicatorul întâlnit. Este o zonă care a început cu poteci pădurețe, urmând ca în final să intrăm, teoretic, pe un drum forestier până la Prăpăstiile Zărneștiului.
Așa cum am precizat – teoretic. Citind câteva informații și discutând cu alți drumeți, am aflat de Cheile Pisicii, o alternativă mai “sălbatică” și palpitantă a drumului forestier care duce la Prăpăstii, variantă pe care nu am ezitat să o alegem. Așadar, iată-ne făcând dreapta, după o jumătate de oră, pe un drum îngust, marcat subtil pe o bucată de lemn cu numele de “Cheile Pisicii”, care, cu tot cu trecătorile abrupte, ne-ar fi scurtat drumul poate cu jumătate de oră.
Nu regretăm că le-am parcurs, însă dacă este umiditate, zăpadă, recomandăm să mergeți pe drumul forestier, deoarece prin Cheile Pisicii sunt multe pietre, suișuri și coborâșuri, iar riscul de a aluneca este mare, așa cum se observă și în fotografie.
După Cheile Pisicii, am ajuns la Prăpăstiile Zărneștiului, care nu s-au lăsat mai prejos decât celelalte părți ale traseului și, deși se înserase, ne-au oferit o experiență faină.
Acesta a fost ultimul punct de pe traseu înainte să ajungem iar la Fântâna lui Botorog, întreaga experiență, cu toate pauzele de fotografie, însumând un total de cinci ore și jumătate.
Recomandăm cu căldură acest traseu!
Dacă îl veți parcurge pe timp de iarnă, vă sfătuim să vă îmbrăcați cu mai multe straturi de haine subțiri, dar călduroase, pentru a le putea da oricând jos, deoarece drumul are urcușuri destul de lungi, dar și secțiuni mai plate. Să nu uitați frontalele, mănușile, apa și mâncarea, care chiar dacă va ajunge aproape la punctul de îngheț, o veți savura cu siguranță într-un traseu de peste cinci ore.
Dacă ați găsit util articolul și aveți întrebări, sau dacă ați parcurs deja traseul, nu ezitați să ne adresați întrebări și să ne împărtășiți experiențele voastre!
Distribuie articolul:
Comentarios