Curtea de Argeș… puține orașe dețin o istorie atât de bogată.
Se mândrește cu titlul de primă capitală a Țării Românești, loc cu care sunt asociate personalități de vază precum Neagoe Basarab, Negru Vodă, Mircea cel Bătrân, Radu I sau Vlaicu Vodă.
Se spune că orașul a fost întemeiat în anul 1290 de către Negru Vodă, primul domn al Țării Românești și că prestigiul locului s-a diminuat odată cu mutarea cetății de scaun a regiunii la Târgoviște. A mai cunoscut o perioadă de succes, atunci când catedrala Mănăstirii Curtea de Argeș – cel mai important obiectiv al orașului – a fost declarată necropolă regală.
Amintindu-ne de la melancolicele ore de istorie, unde ni s-a povestit de statutul acestui oraș, am decis să fugim de acasă într-o zi de week-end – să călătorim cu trenul și să descoperim ce semnifică, în prezent, Curtea de Argeș.
Am ales varianta călătoriei cu trenul personal, regio și am achitat 9,4 RON pentru o călătorie Pitești – Curtea de Argeș.
Pentru a acoperi acest traseu de aproape 40 kilometri, s-a construit în anul 1898 de către arhitectul și criticul de artă italian Giulio Magni, Gara din Curtea de Argeș, un important monument istoric care însumează motive arhitecturale romanice, bizantine și orientale.
Din nefericire, astăzi, unele motive arhitecturale s-au transformat în tencuială căzută, gara aflându-se într-o avansată stare de degradare. Nu am mai dorit să surprindem cu aparatul trista ilustrare a neglijenței autorităților.
De aceea, ne-am continuat călătoria către Mănăstirea Curtea de Argeș. E situată la 30 de minute distanță față de gară, dacă o luați ușurel la pas (ceea ce vă recomandăm, pentru a deveni „participanți” la viața orașului).
Acum, cu mănăstirea-i altceva... Nu există român care să nu se fi întâlnit cu legendarele versuri ale lui Alecsandri ce-i sunt atribuite zidirii acestui lăcaș de cult:
„Pe Argeș în gios,
Pe un mal frumos,
Negru-Vodă trece
Cu tovarăși zece:
Nouă meșteri mari,
Calfe și zidari
Și Manoli - zece,
Care-i și întrece. […]”
Ce a urmat, cunoaștem cu toții. A luat naștere legenda Meșterului Manole, răspândită în zeci de variante, care păstrează, însă, un nucleu comun – mitul sacrificiului pentru creație.
I s-a spus Meșterului Manole că, pentru a opri zădărnicia muncii, va fi nevoit să-și sacrifice soția, pe Ana.
După materializarea poruncii lui Dumnezeu de a-și jertfi soția între zidurile mănăstirii, Negru Vodă îl va silui să rămână pe vecie prizonier pe acoperișul propriei creații.
Meșterul Manole nu s-a supus și moare în încercarea de a coborî în zbor cu aripi construite din șindrilă.
Acolo unde a căzut, se zvonește că a luat naștere Izvorul lui Manole. Peste drum de mănăstire, este amenajat sub forma unei fântânițe, un monument istoric al secolului al XVI-lea, cu frumoase inscripții bizantine, care poartă numele de Fântâna Meșterului Manole.
Revenind la Mănăstirea Curtea de Argeș, aceasta este un loc spiritual, înconjurat de natură și istorie.
Prezentarea cu voce molcomă pe care preotul o face interiorului mănăstirii, precum și coloanele de marmură frumos împodobite cu ornamente, picturile, icoanele ne-au transpus într-o atmosferă liniștită.
Pentru o astfel de vizită, biletul de intrare are prețul de 2 RON pentru adulți și 1 RON pentru copii.
Lăsând cu greu în urmă experiența din interiorul mănăstirii, pășim în curte, unde ne întâmpină elementele naturale ivite printre detalii arhitectonice.
Am înaintat către Palatul Episcopal, situat tot în parcul mănăstirii. A fost construit în stil german de către Regele Carol I în anul 1886 și folosit în trecut ca reședință regală de vară.
De pe treptele palatului, se poate admira partea estică a mănăstirii.
Tot în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș, la Catedrala Arhiepiscopală Regală, se află noua necropolă regală, care încă nu este pe deplin finalizată.
Reprezintă locul ales pentru odihna veșnică a familiei regale, cuprinzând 16 locuri de veci. Aici sunt înmormântați Carol I și soția sa Regina Elisabeta, Regina Maria și Regele Ferdinand, precum și fiul lor, Carol al II-lea.
Aruncând o ultimă privire zonei, ne-am continuat călătoria către un ansamblu de monumente istorice, cunoscut sub numele de Ansamblul Medieval Curtea Domnească, situat la 20 de minute față de mănăstire.
Trecând de porțile Curții Domnești, am întâlnit cea mai veche biserică a orașului, și anume Biserica Domnească Sfântul Nicolae (1351 – 1370), care aparține stilului arhitectural numit cruce greacă înscrisă, stil de care am aflat odată ce am ajuns la acest lăcaș. Ne-au plăcut frumoasele motive dispuse pe mânerul metalic al ușii bisericii, de un roșu cărămiziu, detalii ce îndemnau la vizitarea interiorului.
În curte, se găsesc ruine ale caselor domnești ce au aparținut voievozilor Neagoe Basarab și Basarab I.
Peste drum de Curtea Domnească se află o ruină a unui turn înalt, puțin înfricoșător la vedere și părăsit, dar din interiorul căruia se poate întrezări o parte din oraș.
Coborâte din turn, ne-am întors într-un final către gară, fericite că am putut desluși o parte din ceea ce reprezintă astăzi Curtea de Argeș.
Cu toate că unele clădiri au fost, literalmente, abandonate, recomandăm o vizită de o zi în locul care a fost împodobit, în vremurile de demult, de glorie.
O vizită la Curtea de Argeș ar reprezenta, sperăm noi, o încurajare pentru recondiționarea și păstrarea elementelor istorice cu valoare fără de seamăn.
#CurteaDeArges #ManastireaCurteaDeArges #GaraDinCurteaDeArges #PalatulEpiscopal #RegeleFerdinand #ReginaMaria
Distribuie articolul:
Opmerkingen