Aflându-ne în fermecătorul Brașov într-o albă și friguroasă zi de iarnă, am hotărât să pornim în drumeție chiar în inima acestuia. Am zbughit-o pe puiul Masivului Postăvaru ce veghează asupra orașului, și anume pe Muntele Tâmpa.
Există mai multe rute prin care se poate face o promenadă pe Tâmpa, însă noi, amatoare de aventură, febră musculară și greutăți, am ales ca punct de start așa-numitele Trepte ale lui Gabony, 167 la număr, construite între anii 1930-1931 de către un nobil maghiar.
Informații tehnice despre traseu:
Marcaj: „triunghi galben”, „dungă albastră”;
Dificultate: medie;
Lungime: ~ 4 km;
Durată (este relativă – la noi, cuprinde „contemplarea” peisajului, opriri pentru fotografii): ~ 3 ore;
Accesibilitate: tot timpul anului;
Hartă, mai jos:
Prima parte a traseului este marcată cu „triunghi galben”, expus în mod vizibil atât pe zidurile de-a lungul cărora se ocolește, prin Brașov, „marginea” Tâmpei, cât și prin indicatoare amplasate special în acest scop.
Ajunse în punctul de început al traseului, purcedem pășind pe treptele pe care s-a așternut zăpada proaspătă ce ne bucura privirea.
După urcarea câtorva trepte, se ajunge la o bancă de piatră, în apropierea căreia este sculptată în stâncă o plăcuță cu numele celui care a susținut construcția treptelor.
Bineînțeles, nu ne-am abținut de la a scutura câțiva copaci de zăpadă. Că doar copii suntem, așa-i?
Ne-am continuat urcarea anevoioasă pe treptele de piatră care alternau cu bucăți de traseu cu potecă.
Ici-colo, Brașovul își face timid apariția printre rămurele.
După un urcuș – spunem noi, dificil – iată-ne ajunse la primul punct de popas, unde iarna și-a făcut deja simțită prezența pe băncuța și masa destinate odihnei drumețului.
Nimic însă, nu ne-a oprit să ne așezăm timp de câteva minute pentru a admira peisajul oniric ițit printre ramurile ninse.
După încă 10 minute de străbătut trepte ajungem în poiana de pe Muntele Tâmpa.
Aici se află un punct de belvedere minunat asupra cartierului Valea Cetății, cartier cunoscut și sub numele de Răcădău.
Dacă se parcurge același traseu și în timpul verii, peisajul acestei părți a orașului Brașov este mai spectaculos și plin de viață, aici aflându-se și un parc tematic cu fluturi și flori.
Iarna, avantajul este că parcurgerea traseului devine palpitantă – nu știi unde calci, cum aluneci, mai scuturi un copac, mai arunci bulgări de zăpadă în ceilalți drumeți, aceste aspecte fiind suficiente pentru a convinge entuziaștii traseelor de iarnă să pornească în aventură.
Am continuat aventura prin „povestea de zăpadă”, tot pe marcajul triunghi galben, până am ajuns la un stâlp de telecomunicații, un mic „Turn Eiffel” brașovean aflat lângă Restaurantul Panoramic.
Restaurantul Panoramic, un punct de atracție în acest traseu, veghează asupra orașului.
De acolo, purcedem spre Belvedere.
Alegând destinația aceasta, am avut posibilitatea de a admira partea Brașovului care cuprinde și centrul vechi. Panorama a fost vizibilă de lângă literele mari, reprezentative de pe Tâmpa – „B R A Ș O V”.
De asemenea, tot mergând pe marcajul acesta, am avut șansa de a găsi și Ruinele Cetății Brassovia.
Cetatea Brassovia fost un monument istoric important pentru Brașov, fiind construită în Evul Mediu pe o suprafață de peste 20.000 de metri pătrați. A fost consemnată pentru prima oară într-un document, în secolul al XV-lea și a reprezentat punctul principal de apărare al orașului.
Cetatea a fost considerată imposibil de cucerit. Din păcate, în prezent doar fântâna cetății mai este vizibilă.
De lângă cetate, am putut admira iar frumusețea iernii și am continuat drumeția spre ceea ce harta arăta ca fiind Șaua Tâmpei, situată la o altitudine de 848 de metri, unde am găsit marcajul de mai jos.
Alegând poteca însemnată cu dungă albastră, traseul se desfășoară pe un drum cunoscut sub numele de Drumul Cavalerilor. Acesta avea să ne ducă până la zona de promenadă de sub Tâmpa, aproape de Bastionul Țesătorilor, însă nu înainte de a parcurge o potecă împădurită, în fața căreia am amuțit.
Măreția naturii nu încetează să ne uimească!
Am găsit chiar și urme de ... râs? Vulpe? Sau, poate, urme de cățel plimbat de stăpân? Numai că urmele stăpânului lipseau!
Spre finalul traseului, frumosul Brașov și-a făcut, din nou, apariția.
Ajunse iară în inima orașului, am căpătat un simțământ de liniște sufletească, sentiment pe care doar natura are puterea să ni-l ofere nouă, oamenilor.
Dacă v-a încântat articolul nostru și aveți întrebări despre traseu, nu ezitați să ne lăsați un mesaj. Vă vom împărtăși cu drag mai multe detalii din călătoria noastră!
Distribuiți articolul:
Comentarios