Aventurându-ne spre Transilvania, în traficul de pe Valea Prahovei ce leagă capitala de Brașov, descoperim măreția Castelului Cantacuzino, supranumit și Micul Peleș al Bușteniului. Amplasat în stațiunea montană Bușteni, la o altitudine de 916 metri, ne bucură sufletul cu o priveliște uimitoare asupra văii încărcate de istorie, dar și asupra Masivului Caraiman și a Crucii Eroilor Neamului.
Castelul Cantacuzino a fost construit la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul, un influent om politic al secolului al XIX-lea, fiu al marelui vornic Grigore Cantacuzino și al Luxandrei Crețulescu.
Descendent atât al voievozilor români, cât și al unei familii nobiliare bizantine, acesta a pus temeliile a trei impunătoare palate, și anume: Castelul Cantacuzino din Bușteni, o a doua construcție ce-și are sălașul pe vechea arteră Calea Victoriei din București – în prezent constituind actualul Muzeu Național "George Enescu" –, precum și Palatul Cantacuzino din Florești sau "Micul Trianon" care, deși identic ca denumire cu “Le Petit Trianon” din grădina Palatului Versailles, este cum nu se poate mai deosebit de cel din urmă, pentru că în prezent cea de-a treia creație a Nababului a ajuns o ruină.
Cum cele doua călătoare au trebuință de cunoaștere, curiozitatea ne îndrumă să pătrundem pe domeniul princiar. Este imperios să menționăm că domeniul princiar ne întâmpină și cu un pachet complet al turistului, format dintr-o vizită amănunțită a castelului, a galeriei de artă, precum și o plimbare în dichisitul parc. Oportunitatea cunoașterii de-a fir a păr costă 40 de lei, dar dacă optați, cumpătat, doar pentru o plimbare prin parcul princiar, veți oferi 12 lei. De asemenea, dacă alegeți prima variantă, vă puteți alătura unui tur cu ghid profesionist pe durata a 30 de minute, tur care se organizează din oră în oră.
După primii pași făcuți în parcul castelului, remarcabila priveliște ne aruncă subit cu gândul la prințul Nabab și nobilimea anilor 1800, drept care hotărâm să renunțăm la cumpătare și să vizităm ceea ce credeam a fi unul dintre cele mai magnifice castele ale României. Aleile pietruite ne călăuzesc către principalele intrări ale edificiului, iar fântânile arteziene, grota artificială și sculpturile contribuie la plăsmuirea unui decor de poveste.
Odată pătrunse în decor, aflăm ca după aproape orice schimb comercial, și partea care îl scoate pe cumpărător din mirajul poveștii. Cu alte cuvinte, în perioada comunistă, mobila originală s-a pierdut și nici pereții nu au fost mai norocoși, sălașul Nababului funcționând la un moment dat ca sanatoriu.
Există, totuși, decorațiuni pe care le-am putut observa, readuse la viață de restauratori, precum și câteva săli care au rămas neatinse de perioada nefastă, printre care și Sala de Bal. Măreția acesteia te izbește de la primele priviri. Urmărind scara de lemn ce duce către lojele de unde erau admirate spectacolele, găsim colecția heraldică, unică în România, ce reprezintă blazoanele familiilor de boieri înrudiți cu familia Cantacuzino, iar de partea cealaltă se află câteva picturi cu membri ai familiei. La etaj, unde se află în prezent Galeria de Artă, veți găsi fostele dormitoare ale cantacuzinilor.
Decise să ne mai destindem la castel, am renunțat încă o dată la cumpătare și am luat prânzul la restaurantul Canta Cuisine, un restaurant fine dining ce se află în topul celor mai apreciate localuri de pe Valea Prahovei. A fost o experiență culinară plăcută, menționând că prețurile practicate depășesc media zonei respective.
Așadar, pentru noi Castelul Cantacuzino și-a făcut loc în colecția celor mai frumoase amintiri din România.
Distribuie articolul:
Comments