Amintirile noastre ne poartă de data aceasta în Germania, către un oraș deosebit, un loc de întâlnire a trei ape – Inn, Ilz și Dunărea.
Passau, orașul bavarez cunoscut și sub numele de Veneția Germaniei sau Orașul celor trei râuri, își are obârșia aproape de granița cu minunata Austrie, împrumutându-i, parcă, din caracterul boem, din eleganță, artă și delicatețe.
După o hotărâre luată pe neașteptate – ca multe hotărâri ale noastre într-ale călătoriei, așa cum v-am obișnuit –, am ajuns într-un sfârșit de săptămână în Passau. Am călătorit cu unul din trenurile reprezentative ale Germaniei, aparținând companiei feroviare Deutsche Bahn și ne-au uimit facilitățile, curățenia și respectarea strictă a programului. Căile Ferate Române, iubitorii de călătorie cu trenul vă invită să aruncați o privire aici.
Orașul a avut parte de un trecut zbuciumat, aspectul artistic al clădirilor situate de-a lungul celor trei ape luând naștere dintr-o tragedie – un incendiu petrecut în secolul al XVII-lea a risipit o sumedenie de locuințe, lăsând în urmă cenușă și dezamăgire.
Incendiul a însemnat, pentru Passau, nu doar plângerea orașului dispărut, ci și o șansă a unei reforme arhitecturale de care conducătorii vremii respective s-au folosit cu prisosință. Astfel, în Bavaria a luat naștere, la acel moment, încântătorul stil Baroc pe care l-am observat cu plăcere vizitând un obiectiv simbolic al orașului, și anume Catedrala Sfântului Ștefan.
Pășind sfios în catedrală, stilul Baroc ne-a ajutat să pătrundem în trecut. Mișcările unduioase ale arcadelor, însoțite de picturi cu tentă religioasă – îngerași jucăuși și durdulii, sfinți încruntați, scene biblice contopite cu un fundal de nuanțe ale albastrului ultramarin –, ne-au făcut și pe noi participante la poveștile ce se desfășurau în picturile din fața noastră.
Acestor povești li se adăugau, din când în când, dâre de lumini și umbre prelinse prin vitralii, dramatizând scena pe care artiștii au așternut-o pe tavanul catedralei cu atâta măiestrie.
Când ne-am întors privirea dinspre altar, din partea opusă a teatralei locații ne privea, în tăcere, o impunătoare orgă.
Orga Catedralei Sfântul Ștefan este cea mai mare orgă din lume și conține nu mai puțin de 17.974 de tuburi de orgă și 223 de registre (“butoane” cu ajutorul cărora instrumentistul schimbă frecvența notelor muzicale).
Puțin înfricoșate, dar și surprinse de grandoarea ce se desfășura nestingherit în fața noastră, i-am întors și noi aceeași privire, părăsind apoi maiestuoasa catedrală ce domină și astăzi Centrul Vechi al orașului Passau.
Pierzându-ne pe câteva străduțe din zona veche, traversăm un pod peste Dunăre și pornim spre Fortăreața Veste Oberhaus, un complex de construcții medievale transformat în prezent în muzeu. Se află în nordul orașului, pe o colină, dar cum colinele au potențialul unui punct de belvedere, ne-am cocoțat și noi până în vârf.
Există două drumuri principale de acces către fortăreață – unul având o înclinație mare, cu urcuș timp de 15 minute, precum și o alternativă mai lină, dar mai lungă ca durată, și anume 25 de minute de urcare.
Ne amintim cu drag de o scenă ce s-a petrecut aici. Când ne aflam la intersecția celor două căi – cea scurtă, dar dureroasă și cea de durată mare, dar suportabilă –, am dat nas în nas cu un localnic, care ne-a sfătuit să alegem prima variantă, pentru că “nu-i cine știe ce”, după cum ne-a făcut să înțelegem din niște semne ale mâinii amestecate cu frânturi de germană și engleză. Naive, i-am dat crezare și am început urcușul anevoios. După cele 15 minute, care ulterior au devenit 25 și o mulțime de boscorodeli la adresa pantei și a localnicului care ne-a lăsat serios în urmă, ajungem la fortăreață.
Instinctul de călătoare nu ne-a înșelat. Colina ne-a dăruit o sumedenie de puncte de admirație ale întregului Passau.
Cu toate că a fost construită în urmă cu opt secole, puține fortărețe din Europa s-au păstrat atât de bine precum Veste Oberhaus.
Odată achiziționat un bilet de acces la un preț de 5 EUR, ne-am bucurat de o complexă expoziție de arme, armuri și descoperiri arheologice din Evul Mediu, dar și de picturi gotice specifice artei medievale.
Spre finalul vizitei, ne-am mai îmblânzit nu doar interesul pentru cultură, ci și foamea, servind masa la restaurantul fortăreței, deschis chiar într-un punct „strategic” de belvedere. De acolo, ne-am înfruptat din bucate bavareze și am urmărit în liniște întregul curs al vieții citadine din Passau, viață împletită cu un du-te-vino continuu al vapoarelor de pe Dunăre.
Îndulcite cu înghețată, dar și cu frumusețea stilului Baroc, vă recomandăm cu toată căldura acelei amiezi de aprilie o vizită de cel puțin o zi în Veneția Germaniei.
Cele două obiective pot fi admirate într-o zi, însă dacă doriți să rămâneți mai mult, The Traveler Souls s-au informat și vă recomandă alte câteva atracții turistice ale orașului:
Muzeul Sticlăriei, însumând o colecție de 30.000 de obiecte din sticlă de Boemia, expuse în peste 30 de săli;
Plimbare cu bicicleta de-a lungul Dunării;
Primăria, construită în secolul al XIV-lea; în turnul său se găsește cel mai mare clopot din Bavaria, al cărui clinchet îl veți auzi în trei momente ale zilei;
Plimbări cu feribotul și cu barca pe Dunăre.
Aici se sfârșește călătoria noastră, însă nu înainte de a mai privi o dată spre Passau printre zidurile fortăreței!
Dacă v-au încântat fotografiile, aventura și articolul nostru, nu ezitați să ne scrieți.
Distribuie articolul:
Comments